FUNDATIA VALENTE UMANE

Câţi copii cioplesc toiege fermecate, cu cozi de zmei împletite şi sori râzători, câţi copii suflă cu har în fluiere meşterite din te-miri-ce, câţi copii aleargă după căluşari să-i ferească de piaza rea a ielelor cele rele şi joacă-n pas cu ăi mari, câţi din ei dau grai baladelor auzite prin bătrânii cei hâtri... Mulţi! Foarte mulţi! Cu timpul frigul şi nevoia îi usucă încet şi zâmbetul lor se transformă ca-n basmele cu ucigă-l toaca în chircite rânjete.

Atâtea necazuri şi suferinţă, încât până şi doinele noastre încep să doară.
Prea mulţi copii nu ştiu să mai viseze. Lumina din ei, talentul dat de Dumnezeu se sting inctinel. Rămâne uitarea şi obida că susu-n jos devine matrice a valorilor, născocită de câteva minţi rătăcite. Cam aşa se pierd valorile noastre în nesfârşite poveşti triste cu copii părăsiţi, bătuţi, minţiţi.

Vă chemăm lângă noi să dăm valenţe umane trecerii noastre prin această lume de multe ori ursuză şi rea, să iubim mai mult, să urâm mai puţin, să le facem lor loc, copiilor noştri, în rândul întâi din inimile noastre. Cu ei răzbind prin viaţă, cu ei împliniţi în propriile lor vieţi, cu ei cântând şi cioplind de-adevăratul în marea provocare a muzelor prin artă şi nouă ne va fi mai bine, mai cald...Vom fi liniştiţi că sufletul acestui popor încă vibrează!

•  Povestea martisorului
•  Stiati ca...