„Cine vrea să se atingă de folclor trebuie să o facă cu multă băgare de seamă ca nu cumva să-i scoată parfumul particular.” – George Enescu
“S-auzi iarba cum creşte”
- Armonie şi contrapunct –
Suflet, emoţie şi virtuţile tehnicii muzicale. În acest creuzet sacru stă conservarea purităţii folclorului românesc, adus prin cizelare la bijuteriile sonore de astăzi. S-auzi arcuşul ca firul de iarba mângâind picătura de rouă, aducere aminte a omului şi întemeietorului de şcoală, Harry Brauner, care spre sfârşitul unei vieţi dedicate cu adâncă iubire folclorului a scris cartea tocmai cu acest titlu : „S-auzi iarba cum creşte”. Nimic mai blând şi mai aproape de sufletul artistului popular, decât natura cu minunatele ei creaţii. Atât de profundă a fost din totdeauna contopirea sufletului ţăranului român cu tremurul frunzei, încât e greu să le desparţi. Sunt foarte puţini dintre noi care au auzit o ciocârlie cântând, dar sunt foarte mulţi care ştiu trilul ei din strunele lăutelor şi din fluierul rapsozilor. Oare ciocârlia o fi învâţat să cânte ascultând naiul străbunilor Corneliei Tihon ?
În forma sa arhetipală, cântecul murmurat de ciobani în strunga oilor, sau legănat pe buzele mamelor la adormitul pruncilor, n-ar bucura astăzi inimile noastre în aceeaşi măsură cu forma orchestrată de lăutari şi, mai apoi, de maeştrii ultimului veac.
Orchestra Naţională de Folclor păstrează cu credinţă şi har integritatea fiinţei folclorului românesc, tocmai în acest sens. Suitele, horele orchestrate de maestru Constantin Arvinte sunt interpretate de instrumentişti profesionişti, mulţi dintre ei absolvenţi de conservator. Piesele devin astfel, prin unicitatea şi magia lor, sori strălucitori în universul muzical european.
Ridicarea acestui amplu edificiu al folclorului românesc şi punerea în valoare a tinerelor talente rămân, iată, o provocare de onoare pentru Fundaţia Valenţe Umane. După multe concerte care au ridicat sala în picioare, ne pregătim pentru un proiect nou, care va promova un concept inovator de spectacol, în slujba muzicii folclorice româneşti. Sperăm să nu fim singuri în acest demers, să reuşim atragerea lângă noi a unor parteneri curajoşi şi iubitori de folclor. Constantin Brâncuşi a evaluat cu un monumental bun simţ o astfel de încercare : „Lucrurile nu sunt greu de făcut. Greu este să ne punem în starea de a le face.”